liniste
un pat mobil
un trup micut
o inima draga
o tacere de mama

ei
oamenii
bisturiurilor
al cerceafurilor
al incrustarii
de nelinisti
si pietre
si...

ei
plantasera
forme neregulate
de ghimpi
umbre
asteptari

cautari
cu priviri
aspre
respiratii

nu se inventase
scola
in care
sa trecem
peste ape
fara pasi
nu se inventase
nici macar
ascunsul de temeri
nici...

"fata aia traieste?"

furase
de cu foarte dimineata
umbrele toate
si le implantase
cu strigat
pe obrajii mici.

nemiscare
credinta
asteptare

"nu lacrima maicuta,
trieste!"

albul trebuia
sa fie pitit
dupa aparatele acelea
care strigau piuituri
si dadeau durerei de cap

lumina
pumni stransi
becuri rosii

lucruri ireale
se conturau
confuze
in privirea ei

nimeni
n-ar putea descifra
sensul iubirii
al rugii
al tacerii

strop
zambet
strigat

sub aripa
sunt
zboruri
sperante
raspunsuri

grafic
asteptare
dinti stransi
cedare

nimicul ramane
uneori
precum abisul
ce fura
gandul cel gol
si simplu.

ceva s-a scris
cu pana unei negrairi:
nu s-a inventat inca
scoala
care sa planga
cand
OMUL
inca se-nchina
a multumire!