iubite, nu mai sunt decât o nălucă. linia vieții e mai subțire decât o dâră de sânge. îmi lipesc palma stângă de ochi. rana asta înseamnă că sub ea o durere mai mare strânge cu dinții. infectează.

merg încet prin pasul tău. nu mai simt decât morțile mele. sunt un sicriu cu ușa bătută în cuie. pământul mă așteaptă. mă roagă. își strânge mâinile la ferestrele somnului meu. dar el nu mai e. sunt trează. număr trecerile mele și uit. cineva taie din mine și nu rămân neființă. mă petrec încă o moarte. mă petrec în ea, ca ea să mă petreacă până la muchie. nu o face. mă lasă acolo. aștept.

nopțile mă îmbrac în tine, iubite. așa am coastă. sub ea mă înghesui. sunt un animal hăituit. obosesc. mâine a fost deja cea mai grea zi. acolo nu trebuie să-mi desfac amintirile. o rază tăioasă mi se îndeasă în ochi și o întreb de ce. când eu ar trebui să tac. să mă desfac. să nu mai știu. să cred.

nu mai am întrebări, iubite. am un ochi deschis. celălalt plânge. linia asta îmi taie talpa. nici un apus spre care merg nu mai smulge aripa aceea întinsă. de acum pana ei e lumină. și eu tot bântui.