câteodată n-au importanță locul oamenii
este doar un moment care trece prin mine
ca și ieri
îmi aleg o frunză
binențeles că e toamnă
doar atunci ți se strâng venele în ploaie

și cum vă spuneam
aleg o frunză mă așez pe o bancă
bordură capotă de mașină genunchi de pământ
sau o altă ieșitură din ceva
mă așez
nu de alta dar s-o studiez cum trebuie
când mă uit la ea
cu toți anii mei înșirați pe coloana vertebrală


ce-mi seamănă

mă uit în stânga mă uit în dreapta
în sus în jos
să nu pierd unghiul culoarea lumina
câteodată chiar și dispoziția
și mă uit dacă vine
o femeie un bărbat o muscă
o furnică la 45 de grade înclinată
să mi-o fure
o pun repede în buzunar
mai încolo mă așez iar
pe-o ieșitură
să-mi ia fundul în primire
îi număr clorofila ruginită anii mei ies la număr
mă prind de uscătură ca de un guler
și-o scutur

ce-ai mă cu mine
ea tot are
iar o scutur
se usucă și mai rău
mă satur
zboară-n vânt
se duce-n toamnă
și mă duc si eu
ca o frunză printre oameni
s-o uit nu de altceva

voi credeți că e toamnă
și am să uit
e doar o impresie