îmi așezam nudul pe pe un cub sacrat cine ți-a dat numele întrebau
în vreme ce priveam spațialitatea confuză din care nu recunoșteam colțurile totul era plan și-mi uram conștient nașterea

stam așa cu fundul ridicat cu pași de sfinți
pe sub piele mă atingeau căutând drumul vinișoarelor mele care duceau către locul unde te păstram dar
ele se rupeau undeva nimeni
nu mi te putea lua tu mai fumai undeva o țigară tristă-tristă

ținându-mă cu o mână bine de cub să nu cad eu îmi tăiam capul
ca la găini