Toata povestea asta e ca mersul pe acoperisuri...ca o sinucidere lenta pe care o incerc...cu toata dulceata ei amara si grea.
Si oricat as vrea sa ma dezleg de tine,ceva din privirea ta imi spune ca furtunile tale sunt si furtunile mele...ca ochii tai involburati imi apartin si undeva in adancul meu "noi" cade ca o promisiune. M-as hazarda sa sper daca trecutul nu mi-ar fi oglinda de ghicit viitorul...
Ca orice copil am dreptul sa sper si sa ma joc...dar sunt un copil salbatic cu ochi de nebun si nu mi-e frica sa alunec...acoperisurile sunt nisipurile mele miscatoare...
Iar ochii tai sunt marea in care mi-e sete sa ma inec, marea in care mi-e sete sa mor, asfaltul de care as vrea sa-mi zdrobesc tampla...si toate lucrurile vietii mele...
Si daca visele in care mor e tot ce am visat mai frumos...nu vreau decat sa mor in tine...sa-mi inchizi tu pentru totdeauna ochii de copil...
Merg desculta si zambind pe acoperisuri...