...ești atât de frumoasă și dacă m-ai iubi aș atinge luna și timpul s-ar opri..........

vineri în clipa în care soarele pune pe ușă să vadă lumea...ÎNCHIS. Dau o fugă spre topolovenii boțârcanilor încarc vinul și țuica. Trec pe la Ion cumpăr piese de dacia îl sun pe Nanu. Cred că se bucură. Cred că dacă cineva i-ar lua nanului dreptul la internet la poezie ro la editor nanu ar muri.Încarc un cont pe cartele de telefon și plec. E rău drumul. O sun pe Eugenia Reiter. Îmi răspunde. Mă întreabă dacă sunt fericit. Sunt! O mașină a poliției se apropie cu sirena urlând. Trag pe dreapta. Să trăiți domnu poet! Și eu repede spun..și dumneavoastră domnu poet! Fac stânga spre Roșiori dar asta după ce ajung într-un sat să las un țâgan la șatra lui. Miroase a busuioc. Cred că e pocăit. Și nu-i iau ban și el săracu începe să se închine și-mi urează de Dumnezeu și atunci mă emoționez și-i dau 50 de mii...ultimii dintr-o sută de parai câștigați pe un poem chiar vineri șfanți porniți din buzunarul unui amic om de afaceri de pe aici care colecționează tablouri și de la o vreme cântece semnate cu mâna mea. Nu se văd luminile roșiorilor dar merg înainte.O sun pe femeia pentru care trăiesc și vorbim și ne bucurăm în secret și tăcem în gura lumii și ....ne iubim și e frumos atât de frumos
Nanu coboară să ne pupăm ca frații și să ridicăm sacoșile și urcăm și sunt primit cu bucurie în casa nanului și sunt pus la masă cu slană și pălincă ceapă mare roșie și alte bunătăți și mulțumesc eu în ascuns Domnului că a dat omenie la oameni. Stăm la vorbe mari și inima mea tresaltă și nanu zice iartă-mă sile pentru cândva și îmi vine o lacrimă și zic din nou mulțumesc Doamne că ai dat omenie la om.Apoi vreau să slujesc un poem pentru femeie dar netul se încurcă prin alte orașe.Adorm și mă trezesc viu pe la nouă juma. Spre doișpe în Casa de Cultură. Se aranjează la chip orașul iar în fruntea lui merge Lviu Nanu și sosesc Eugenia Reiter , Bobadil cu femeia lui și ne strângem mâinile și iar am spus Domnului că-i mulțumesc. Vin oameni pe care nu îi cunosc,Florina Isache, profesorul Constantin Ciubotaru,Valentin Șaptefrați și Liviu Comșia începe o alergare despre poezie și noi ascultăm ce spune omul acesta.Mutăm rostul poeziei spre biserică acolo într-o cancelarie și primim pe Ioana Barac și-l răsturnăm în strigăt pe Ioan Peia cu cântec cu tot și se face foc mare și se perpelește berbecul frăției la foc potrivit alături de oameni potriviți. Curge vinișorul prin inima noastră că în seara aceea toți am avut un singur ochi și am avut o singură mână și un singur picior și un singur plămân și stau în picioare și mă uit la cum cresc din mâinile noastre altele. Se fac fotografii și ne studiază cu obiectivul Călin Ștefan Răgălie de la fotomagazin vine și preotul și doctorul a venit să vadă dacă nu cumva noi chiar suntem bolnavi de atâta iubire și Ion Peia cântă de se schimbă vremea de se topește ghețarul și Ioana Barac se arată frumoasă apoi Bobadil Andu se uită în ochii lui că ochii lui erau și ai noștri și se face dimineață . De aceea eu în Roșiorii de Vede nu mai calc fiindcă mi-e teamă că am visat cu inima. Dacă vă lipiți urechea de pământ în momentul acesta o să auziți sufletul meu rămas în curtea unei biserici să tragă clopotul fericirii.
Mi-ar fi plăcut să fi fost și tu acolo......ești așa frumoasă..și......