câteodată
îmi doresc o întoarcere
la femeia de portocală

mă aștepta discret
într-o neglijență studiată
tandră și ispititoare
simțeam din prag
mirosul acela de fruct spintecat
îmbiindu-mi carnea
spre un dor cutezat
trupul ei
începea deja să se risipească
în setea nopții
printre scafe de hiacint
și potire cu sangria

uneori
mă privea din oglinzi
alteori
părul ei împletea necunoscutul
gravându-mi în palme nervurile toamnei

- "trebuie să înveți iubito cum să simți
dorul labirintului în singurătate"
îi spuneam plecând
plecand...

era un pariu necesar
cu trupul meu migrator
cu gândurile mele neîmpărțite
nu făcea parte din destinul meu
doar din îndoielile mele întortocheate
în acest oraș ca un contract
eram din nou mai bătrîni cu o iubire
și ea știa
că memoria din pătratul ramei
încă mai bate
precum un cord
risipit în petale.