Am crezut în lume ,
Am crezut în toate ,
Am crezut în iubire ,
Am crezut în dragoste ,
dar astăzi , sincer sa fiu nu mai știu dacă mai cred în ceva , nu știu dacă mai pot spune ceva bun despre lumea în care trăim în zilele noastre . Am căutat pacea și am gustat-o , am căutat lumea și am găsit-o dar nu cum am imaginat eu . Am căutat iubirea și m-i s-a arătat dar nu cu mine a stat . Doar m-a lăsat să gust din ea fără să intre în viața mea așa cum atunci speram . Cât despre dragoste, doar m-a mângâiat ușor lăsându-mă adormit pe patul gândurilor având doar vise după vise chiar simțeam că mor de dor . Am căutat să fiu cât mai realist, cât mai optimist, și mai mult de toate,să rămân încredințat crezând că intr-o bună zi, soarele v-a bate și pe strada mea. Mi-am hrănit trupul cu zeci de mii de iluzii, mi-am potolit setea cu vise frumoase, dar realitatea le-a luat pe toate. Acum, cum să mai vorbesc sufletului meu ? Acum ce să mai spun inimii mele ? Acum ce să mai cer trupului meu obosit de toate ? Unde sunt cei care îmi spuneau că mă iubesc ? Unde sunt prietenii mei buni care râd de mine și-mi cer să l-e zâmbesc din inimă și să trăiesc doar
bucuria lor, și nebunia lor ? Toți s-au îndepărtat, toți m-au alungat, cu toții au uitat că-n viața asta mult le-am ajutat, nopți și zile n-tregi la rând pentru ei am sacrificat. Dece trebuie să mă simt eu singur ? Fără prieteni prefăcători pot sigur să trăiesc. Aș vrea să scriu despre mine cât mai mult , dar oboseala ce-o simte sufletul și trupul meu nu mă lasă să răsfoiesc cartea vieții mele.