eram un compresor care trece pe un cîmp mare
trupuri de martiri nemișcate pe jos
o doamnă în negru îndepărtat cîntă la violoncel privește în pămînt iar eu înaintez încet

apoi te sun să-mi fie mai ușor îți spun mi-e mai ușor dacă știu unde ești cu cine iei cina în seara asta zîmbești honey, te iubesc și-mi mai povestești ceva despre o floare de colț și niște trupuri albe întinse iar la sfîrșit nu mai știm ce să mai spunem parcă aș înghiți un os de pește care-mi rămîne în gît

sunt grea, grea de tot mă adîncesc cînd calc pe trotuare
băieței alergă după mine căzînd în gropile care se cască
îngeri rînd hidos în camera mea
din ziduri
înghit niște pastile mici rotunde nu-i mai aud
mănînc
fac dragoste pe esmerine sparg
ouă în tigaie pentru noi

îmi suflec fusta pînă pe talie mă uit la imaginea reflectată în oglindă
a sexului gol
împietresc