atâtea gânduri legănate ai spune că duc la ceva bun
că pânza barelor parcă se țese din mâini călătoare
repetând și mâine
pe partea stângă cu mâna stânga
pe partea dreaptă cu mâna dreaptă
pe deasupra flamingo cu ciocurile înfășurate rotund
pe liniște
doar respirația de iarnă sau de vară
de lungă sau de împrăștiată
de apăsată orbit
de verde in toate zambetele
cât
nu se vede

fiecare dimineață are tramvaiul ei
te urci și îți alegi necontrolat
o bară un taxator un scaun
un moș să îți semene o femeie să o admiri
un bărbat să îl invidiezi
un copil să îi faci cu ochiul
un fund o reclamă o fereastră o stație
dar niciodată un controlor și înjuri

apoi cobori alergi ti-e foame
rabzi sau nu
muncesti spre nenumarate ore
și te opresti si iar
tramvai respirații priviri femei
bărbați copii pe tamponul din urmă
seară

poți să dormi?
atâtea vise controlate și nimic
doar dimineți tramvaie