cândva făceam și eu meditații de limbă rusă
o siberiancă de care a vorbit Dumitru Cioaca
într-un comentariu poetic în subsolul unui poem al meu spunând

Califul dublu-și încarcă
băteriile cu viață
c-această Siberiancă
pare-a fi un sloi de gheață

era profesoara mea
printre altele mă punea să învăț o logică
care suna astfel

cem bolșa mi ucița
tem bolșa mi znaiem
cem bolșa mi znaiem
tem bolșa mi zabivaiem
cem bolșa mi zabivaiem
tem menșa mi znaiem
cem menșa mi znaiem
tem menșa mi zabivaiem
tac
za cem ucița

O Siberiancă am avut frate
e sloi de gheață dar fierbinte
sorbind din stropii săi te îmbate
rămii un trup lipsit de minte.

logica sa spune

cu cât învățăm mai mult
cunoaștem mai mult
cu cât cunoaștem mai mult
uităm mai mult
cu cât uităm mai mult
cunoaștem mai puțin
cu cât cunoaștem mai puțin
uităm mai puțin
atunci
de ce mai învățăm.