Se ia o jumate inimă de poet.(Da’ să fie proaspătă!) Se pune la fiert în zeamă de metafore nocturne. Se amestecă de la stânga spre dreapta cu-n stilou chinezesc cu peniță de aur. La intervale scurte se adăugă praf de tastatură și 2-3 boabe de cafea. Când simțim că vasul e sub presiune scoatem repede jumătatea de inimă de poet. O depozităm pe o coală albă și o lăsăm cca 30-35 de minute la răcit. (Atenție! Dacă e poet de naționalitate română, timpul se va prelungi cu 15 minute!) Nu aruncați zeama! Se va cauta repede prin casă un volum de poezie. Dacă n-aveți așa ceva, puteți folosi, drept surogat, o revistă „Magazin Istoric”. Bun. Următorul pas este decuparea unor pasaje cât mai tembelizante și introducerea lor într-o pălărie cu boruri largi. Dacă n-aveți pălărie e bună și-o bască. Dacă nu aveți în dotare nici bască, puteți folosi o pungă de plastic netrasnparent. Se va extrage la întâmplare (stil dadaist) 2-3 citate decupate. Se ornează o farfurie ciobită cu pasajele extrase. Apoi se așează în mijlocul farfurie jumătatea de inimă. Zeama se va turna în pahare de șampanie atent spălate. Se va stinge becul, se vor aprinde lumănările. (Niciodată nu serviți inima de poet pe o masă cu 4 picioare!!!)
Pe coala de hârtie se va scrie numele unui poet! (Eu, personal, aș scrie Nicolae Labiș.)
Așa. Acuma atenție! Se pune farfuria cu inima în mijlocul mesei. Coala de hârtie se așează alături, paharele de șampanie trebuiesc așezate concentric, se va lăsa aprinsă doar o lumănare, iar dvs vă veți duce la supermarket ca și cum ar fi dimineață și toate tramvaiele circulă pe trotuar.
Cam asta e tot!

Aaaa!!! Veriga lipsă e o invenție! E un truc ieftin!