Îmi sunt atît de străină
încît Dumnezeu se întreabă
dacă nu m-a uitat în stadiul de idee.

Mi-am uitat sufletul
între naștere și moarte.
În loc de cuvinte
saliva a împrumutat gustul sîngelui.

Pînă și normalitatea mă urăște.

Unde să mă ascund
dacă
dincolo de cele patru anotimpuri
ești tot tu?