Și lasă-mă dincoace
încă
pustiul în mine
să plângă
că nu reușesc din iubire
să-mi smulg
amintirea nătângă...

Și lasă-mă dincoace
clipă
cu toată tăcerea
ce-mi strigă
lumina răsfrântă
în noapte
de stele, de gânduri
de șoapte...

Și lasă-mă dicoace
în poartă
cu lacrima în pumn
sugrumată
la țărm de frumos
niciodată
de suflet
închis într-o piatră...