Sa ai senzatia ca spatiul de toamna se dilata
sa încapa mai bine în lume,
Sa deschizi casuta postala
Si sa nu fie decat mailul de ieri, de la mama,
Sa te duci în pauza la tabla
Si sa scrii cu creta, într-un colt, te iubesc,
apoi sa stergi repede cu mâna,
Sa mai ai înca în buzunar lista cu
ce vei face anul acesta,
Sa casti gura la toate tarabele de pe Oxford Street,
apoi sa cumperi de cinci mii o pâine,
Sa aprinzi lumina la etajul trei
sa tina pâna la patru,
Sa deschizi geamul daca luna-i jumatate
pe cer, daca nu, nu,
Sa te gândesti aiurea, vreo doua ceasuri,
la ce mai face Nexus sau
Atman cum e vremea la Constanta,
daca Aleks o sa-l triseze din nou pe Arhimede sau pe cine
sau uite daca lui kripton îi spun krip, lui mat, mat si lui Pan,
Pan,
lui 1780 îi spun omie saptesute optzeci,

Apoi sa-ntârzii dimineata la scoala
pentru ca ti-a ramas toamna
cu o noapte în urma.