In fiecare toamna as vrea sa ma iau de mana
cu mirosul teilor infloriti si sa plec in lumina apusului
spre o lume mai buna.
Dar nu pot sa o fac si raman aici pentru inca
o iarna geroasa si fara lumina.
In fiecare zi as vrea sa ma iau de mana cu tine
si sa plecam in zori spre o viata mai buna.
Dar nu pot sa o fac si ramanem aici sa traim inca o zi pe
pamantul pustiu .
In fiecare ora as vrea sa plec putin de aici,
sa nu mai vad saracie si oameni fara suflet curat.
Dar nu pot sa ii las doar pe ei sa indure
tot ce-i mai negru pe lume.
Nu mai plec ,daca vrei lasa-ma singur;
raman impreuna cu oamenii mei saraciti.
Ei nu vor sa afle de mine eu nu vreau
sa-i vad asa tristi si stingheri.
Fiindca-i asa de urat afara ma inchid in mine
cu sufletul meu ,eu ii plang pe fratii mei goi,
fara tihna si caldura in ei ,el
ma plange pe mine c-am ajuns apoape ca ei.