E murdara zapada de pe talpile calatorilor. Calatoresc purtati de murdaria imaculata a sufletelor poleite de speranta si miros de brad. A fost scos de la naftalina sufletul lepadat anul trecut, de revelion. Personalitati multiple, reveniri in trecut, cu masca de viitor. Grotesca imagine a promisiunilor,a dorintelor pentru un nou an. Ploaia va sterge surplusul de machiaj. Masti negre, albe si rosii vor deveni masti. Atat.
Cum nu ma simt noua?
Am schimbat un an vechi pentru unul nou. S-ar putea sa ies in pierdere. De mine.
In seara aceasta am omorat un paianjen... a platit cu viata ghinionul ce mi l-a adus.
Inocenta zilelor cand ii cantam bradului a pierit. Brazii au inceput sa suiere in surdina, obositi de atatea cadouri, zambete fortate si "multumesc". M-am primit cadou. Mi-am multumit frumos si m-am impachetat. Din nou. Ma pastrez pentru anul viitor, cand Mos Craciun nu va mai fi atat de darnic.
O sa ies in zapada murdara de atatia pasi, de atatia ani, de atata eu. Am sa o terfelesc si am sa o condamn sa ma poarte... catre casa. Casa ei.