...si iti spun in continuare ca m-am gandit de ce andreea si, mai ales, de ce hs? ce nume secret ii mai fi avand? or vreo porecla? nu e neparat imoprtant sa ne satisfacem curiozitatile; de exemplu la mine curiozitatea este o chestie de adaptare la mediu, o accelerare a simturilor si nu o necesitate cum e in cazul mamei mele... ;)
apoi am sa merg mai departe si am sa ma gandesc la organizare, si anume ce-i organizarea? e un fel de potrivire a vointei cu ambitia si gandirea...dar ce se intampla daca una dintre acestea lipseste? s-a dus organizarea? cred ca de fapt am inceput sa abuzez: prea multe intrebari pe centimetru patrat...asa ca ar fi cazul sa dau si niste raspunsuri... dar ca sa am raspunsuri normal ca tre' sa pun intrebari si tot asa iar ma 'ratacesc' prin labirintul semnelor de intrebare... tu nu te ratacesti? (->vezi ce spuneam!)
de fapt cine esti tu? esti cea care intra pe usa sau cea care iese?
esti profilul pe care-l vad reflectat in verigheta pe care nu o port sau umbra pe care incerc sa o ating, de fiecare data fara prea mult succes? esti intoarcerea in timp sau viitorul neconditionat?
as putea continua cu un milion de astfel de intrebari pana as abuza de semnul de intrebare si l-as transforma intr-unul de exclamare sau mirare sau uimire sau...strigare; o strigare a ochilor fara cea mai mica miscare a buzelor si fara nici o incordare a muschilor faciali... e dureroasa, sa stii...
ma intorc acum pe cealalta parte a calculatorului si gandesc mai departe... scriu, nu gandesc, de fapt; e jocul care nu se numeste joc, e o rasturnare de situatie care provoaca reactii pe mai multe nivele.
si reactiile trebuie sa ti le explici, din pacate...folosesc punctul mai des decat semnul intrebarii si pionul isi poate da seama de asta, e la mintea pionului...
----------------------------------------------------------------------
acum ca mai sunt doar 900 vreau sa stii ca, ce am vrut de fapt sa-ti spun este

vyrus (28.02.2003)