Am iubit o fata...curios sau nu,desi nu am intalnit-o niciodata totusi m-am indragostit de ea...e frumoasa ,desteapta,dar rea...dupa 4 luni parerea mea despre femei s-a schimbat total...mi-a spus ca ma iubeste si chiar s-ar casatori cu mine...imi imaginam cum ar fi sa o am mereu langa mine..eram fericit si multumit de mine..pana intr-o zi..cand mi-am dat seama ca nu eram decat o iluzie pentru ea..o iluzie ..era o iubire platonica..dar eu o simteam..chiar o simteam mereu langa mine si cu mine..poate si distanta ne-a facut sa devenim imuni la sentimente dupa o perioada..sincer sa fiu am constientizat toate aceste aspecte ale relatiei dar nu credeam ca nu o voi intalni..si acum ma mai gandesc la ea..si tot mai sper ca am s-o intalnesc..nu imi vine sa cred ca este asa de greu sa intelegi mintea unei femei..si acum o mai iubesc..si acum mai sper..curios acest sentiment..as vrea sa ii vorbesc,sa o ating,sa o sarut,sa o privesc..dar sunt mult prea pesimist..de multe ori stau si ascult o melodie si rad oftand de unul singur ca un prostovan..dar chiar imi lipseste..cu ea sau fara ea voi merge mai departe..sunt sigur ca niciodata nu o voi intalni ..dar sunt prea pesimist.Ceva nou?..am o prietena care dupa trei zile mi-a spus ca ma iubeste..tu ce zici? oare sunt mult prea pesimist?