Cu stiloul in mana si gandurile mele in stilou, incerc sa mai scriu 2 randuri din constatarile mele.
Este usor sa vorbesti intr-adevar despre urmatoarele randuri, dar greu de realizat despre ce este vorba.
Voi vb despre ziduri. Suna banal, dar sa nu ne pripim. Despre ce ziduri vorbesc? Acelea pe care le avem fiecare in fata ochilor nostrii. Primul zid este cel care majoritatea il pot sparge, iar daca il spargi reusesti sa vezi in interiorul fiecarui om. Ii poti manevra, ii poti studia, dar putini pot trece de al 2-lea zid. In ce consta acesta? Daca trecand de primul puteai privi in interiorul altora, atunci, trecand de acesta te poti privi pe tine insuti. Incercand din rasputeri sa-l sparg, constat cat de slaba potfi pe langa zidul ce ascunde propria mea personalitate. De fiecare data cand consider ca l-am spart, de fapt s-a spart altceva, dlata mea. Si asa voi continua poate la nesfarsit, incercand treptat dalti din ce in ce mai puternice. Insa ma gandesc...daca al 2-lea zid este de fapt primul? Atunci inseamna ca nu ii cunosc deloc nici pe ceilalti, iar in momentul acesta mi s-a rupt dalta...