De ce in toata literatura romaneasca nu exista nici o tragedie? Avem atit de multe drame, dar ni o tragedie.Oare nu stim sa murim pentru un ideal?Nichita Stanescu cind vorbea cu un bun prieten al sau deschidea discutia astfel:
- Prietene, unde am ramas data trecuta?
- La cub.
- A da, cubul care vroia sa fie sfera.
Iata deci un ideal. Poate un cub avea un ideal si noi nu?Revin la prima intrebare.Putem noi murii pentru un ideal? Sau ne este mult prea lene macar sa ne gindim la asa ceva? Stiti care este problema omenirii: Toata lumea priveste cerul oblic.Si unde vreau sa ajung cu toate astea? Nu stiu; asta e o intrebare care mi-a venit in gind acum cind scrieam lucrurile astea.Poate ca mi-e pre lene ca macar sa ma gindesc la asta.Si totusi nu e o tragedie, dar totusi ce drama.