Jumătatea mea... de ce s-a umbrit lumina ochilor tăi? Știai foarte bine cum sunt făcut și care e viața mea, de fapt te-am tratat mereu rău și te-am respins, te-am făcut să suferi și am suferit numai ca să te țin departe de mine... dar tu nu... nu ai vrut să auzi motive iar eu nu am dat niciodată explicații. Acum am ajuns în momentul când nu ne mai putem întoarce, nu suntem numai noi doi în joc acum iar eu fiul meu nu vreau să trăiască viața pe care am trăit-o eu.
De ce mă întrebi mereu dacă te iubesc s-au nu? Răspunsul îl știi, e NU și de câte ori mă-ntrebi se rupe ceva în mine pentru că știu cât e de important pentru tine și cât suferi pentru asta. Dar nu... nu mai pot iubi, nici chiar pe tine tristețe, ești tot ce am și nu te voi abandona niciodata!
Când vei citi acest bilet eu nu voi fi acasă (ca de obicei vei spune , știu și asta) și te implor să nu plângi, TE IMPLOR !
Am să te sun deseară să iți spun noapte bună; vezi că ai cafeaua pe aragaz!
Te-am pupăcit.