să mă spânzur de tine sau de cetina cu altoi de tine să plâng pe umărul tău să te iubesc cerșindu-te să te vreau să te am îmi vine să vii să vin să fim poate chiar te-aș iubi de m-ar lăsa piramida bolnavă din cearcănul cu miros de cântec de lebădă bolnavă de epilepsie aberantă de aberația nopții tale împinsă către moartea din ochii tăi meschini de dragostea pentru mine pe care încă aș mai vrea s-o ai pentru că eu ți-aș dori încă s-o capeți cu totul ucis de iubirea ce nu va fi și nu va veni niciodată cu tine de noaptea și ploaia ce nu le mai aștept pentru că le am întregi și prea multe în mine cu frica de lumea toată veștedă de mine și de tăcerea și singurătatea care nu mai există decât când nu mai vrem să le avem l-am iubit pe gabriel garcia marques mereu și întotdeauna la pagina 1 și la pagina 159 la 3 și la 33 și la 3333 cum te-am iubit și pe tine în viața asta sau în alta ne-am fi putut iubi dacă eu aș mai fi trăit atunci când ne-am cunoscut