Vezi tu prietene, păsările călătoare intoarse nu mai sunt cum erau...
Picături de noroi li se preling din aripile obosite... Si marea asta rece, si polaia asta de țărană, si pietrele astea, si cantecul plumburiu pe-un răsărit bahic de 1 mai...de vene tăiate, de zgomotos raliu, de injurături...de ele imbrățisate sărutandu-se, de ei clipă sex... si de atat pustiu de el si ea mană in mană... sub luna nebună, si noapte si distractie... si sa vină salvarea, sunt fericit, beat mort, comă si vomă...
Si am venit de la capătul lumii, să ascult fericirea primului val, si tu - depărtarea mea oarbă, ochelari cu ramă aurie...ca să vezi ce?!
Si eu, eu cu urechile inimii surde... si eu, conservatoare, la fereastra linistii, si eu, cu bratele pline de păsări cu aripile murdare de noroi... Si ploaia pe care o aduceai tu, ploaia aia care ne spăla de fumul si zgura gălgiei...
Si viitorul ca o ghilotină, si noaptea ca o spaimă, ca un vid absorbant de lumină...