Adevărata poveste a aripilor de catifea, care a constituit baza Invitației la zbor adresate vouă, este simplă și poate părea copilărească. Dar ce e rău în a mai putea fi copil măcar pentru o clipă, atunci când peste tot, în jur, se adună norii de grindină?


Vârtej. Furtună, ploaie!
Unde ne adăpostim?
Uite o narcisă! Să ne-ndreptăm spre ea.
Și, plini de speranțe, cei trei fluturași au zburat spre corola aurie și parfumată a acesteia.
- Nu-l primesc decât pe cel galben, fiindcă avem aceeași culoare! a spus narcisa, strângându-și petalele.
- Suntem buni prieteni și nu ne putem desparți!
- Uite o lalea! spune fluturele cel mic. Poate ne găzduiește ea.
- Cel roșu poate veni liniștit! fu raspunsul acesteia... și tristețea îi învălui pe cei trei fluturași.
- Floare de iris, tu ești ultima noastră șansă!
- Îmi pare rau, dar în lumea mea e loc decât pentru cel albastru.
Picăturile de ploaie cădeau grele, gata - gata să le strivească trupușoarele firave.
- Poftiți sub umbreluța mea! se auzi glasul unei ciupercuțe. E loc pentru toți!

...Dar fiecare dintre poveștile fluturilor noștri este "adevarata poveste" din inima cuiva. Vă mulțumesc vouă, tuturor celor care au știut să devină, pentru câteva clipe, copii, să se lase prinși în jocul cu fluturi multicolori, lasând la o parte certurile, amăraciunea, orgoliul și amprentele vârstei. Capacitatea de iertare, prietenia, dăruirea și puritatea unei bătăi de inimă ale copilului care doarme, ascuns în fiecare dintre noi, merita să fie scoase la lumină, măcar din când în când.


P.S. O completare a textului de mai sus:

Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore
Pot doar spune:
Iartă-mă pentru durata zilei;
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru fluturi;
Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi, și sâmburii pomi;
Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii,
Și fluviile mări, și mările oceane;
Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți,
Și nou născutii singurătăți, și singurătățile iubirii…
Nimic, nimic nu pot să împiedic,
Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă,
Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu.
Eu pot doar spune-
Iartă-mă.

Umilință ( Ana Blandiana )






Eu prefer fluturii "Varessa urticae"

George Bălan