O, Rază de soare!
Tu ai lăsat în inima mea urmele trecerii tale...
Și acum doar întuneric...
Și durere...
Hienele disperării sentimentele ironice asupra mea abat
Aș vrea să Fiu din nou , să mă simt PUTERNIC...
Dar zâmbetul perfid al sorții nu-mi face plăcere...

Mă lovesc de propria-mi neputință,
Trăiesc în lumea mediocră a indiferenței,
Încerc să gândesc...
Dar nu ajunge!
Încet, încet, împotriva mea mă răzvrătesc!
Încerc să ies...
Dar ușile dau în neant, vid al existenței...

Un trandafir a apărut din izvorul lacrimilor mele.
Te voi culege la timp?
Sau te voi pierde cu speranța mea pentru totdeauna....