Si eu care, credeam ca vei veni să-mi vezi marea, să-mi vezi iubirea, să-mi fii o clipă intr-adevăr - om peste, vis si realitate... N-a fost să fie, alte mări, alte țărmuri, alte grădini ale vreunui paradis scufundat te atrag...
Eu nu-ti pot descrie iubirea mării mele in cuvinte, in culori, in anotimpuri... Marea mea e intraductibilă...
N-ai să mai vii, e deja toamnă... si tu te conjugi cu vara păsărilor călătoare undeva prin țările calde... ce căldură poate să fie acolo unde sufletul tău nu se poate oglindi?!
Ce vorbesc eu, ne-am jucat de-a prietenia, de-a visele si loc de realitate popas n-am găsit...
Mi-e dor de tine in valurile mării, zadarnică sirenă acolo in fantana unui dor de dor rodit...
Vine iarna si marea mea va ingheța... va ingheța albastră, va ingheța verde, va ingheța neagră si nu te voi putea salva de ger...
Poate e bine că ai ales alte mări, alte orizonturi...chiar dacă orizontul meu e pustiu fără zambetul tău...


In asteptarea sirenelor...