din ce în ce mai mult mai strigăt mai hohot
modelează trupul fire deșirate din pânze țesute în așteptarea
unui mai vechi mai acum mai rotund
mere ni se rostogoleau la picioare căzute amare
pe un pământ pustiu de prea plin
în care fiecare clipă ne prinde în transparente menghine
ale gândului prea conștient de propria ființare amară
ca măr se rostogoleau peste tine în statică amuțire
paralizat vorbeai fără cuvinte despre cuvinte
infiltrate în trupul de piatră în care-și rafinau
un nou tu definit prin rezistența opusă
în fiecare ciocnire