Fierbinte drum, inspinat cu păreri de păreri, care mai de care fă din mine chip cioplit si mi te inchină... Si eu, Doamne nu-s in stare să mă inchin in răscruce că să mă vadă lumea, să dea bine in poză.. si nici nu stiu să zidesc socluri pentru cine stie ce statuie... Imi place văzduhul si linistea, si atunci neninchinată parcă te aud că mă auzi... Sunt păgană, n-am chef de inotat in fantană, nici in băltoca aia de langă lacrima rimelată a unui top de hartie scapat in cerneală...
Si tac, mă ghemuiesc la marginea visului si mă mint cu nerusinare, si te mint, Doamne: "Ce lume frumoasă ai putut creea, ce de perfectiuni in jurul neperfectiunii care imi sunt..."
" Nu-i asa, Doamne, că n-ai făcut tot omul după chipul si asemănarea ta? Spune-mi ca nu semăn cu ăia de au venin in priviri, glaspapir pe limbă si urechi antifonate... Sau, spune-mi ca sunt: cea mai gresită dintre toti gresitii pe care i-ai rătacit pe pămant."