Daca mi-ai darui putina poezie si un strop de liniste de mi-ai oferi as putea sa-mi ascult gindurile, negre ce-i drept, dar asezate pe o coala alba de hirtie .
Ghemuit de teama, intr-un colt de suflet, m-am asezat incet, hotarit sa ramin acolo, la adapost de furtuna ce ar urma sa vina daca tu... ai pleca.
Daca te-ai hotarit sa ma chinui cu cuvinte grele pe care nu cred ca le-as mai putea suporta, atunci... mai bine pleaca...
Dar nu lua cu tine si visul meu. Prefer sa cred ca totul a fost doar un vis frumos, iar eu norocosul ce in zori si-l aminteste.
Nu as suporta asteptarea chiar de-ar insemna aceasta speranta. Chiar daca intr-un tirziu ti-ai aminti... si te-ai intoarce.
Pleaca de vrei, dar ajuta-ma sa te uit, spunindu-mi ca nu ma iubesti!