fraților
hai să vă zic ce pății aseară
mă dădui cu capul de pragul de sus al poeziei
și-uite-așa îl văzui
p'ăla de jos
(mă luai prea în serios și-asta nu-i chiar sănătos)

trebuia să se întâmple și așa
o dată și o dată
ca să-mi amintesc ce uitai că uitai
că luna pentru mine
e uneori aurie ca bănuțul ouălor din cuibar
și că alteori e de mucava sau de turtă dulce
(asta când nu-i tristă și albastră)
că visul tot vis e
nu un balaur cu șapte capete semantice
mă cam pierdui printre sensuri
(parcă giratorii li se spune
ca atunci când Grivei încearcă să își prindă coada cu dinții)
în căutarea unor cuvinte
care sforăie pe nas fumuri de bidivii înaripați
când de fapt sunt doar niște biete mârțoage

uitai pe semne acu' vreo câteva mii de cuvinte nărăvașe
că pentru mine uneori scrisul
fu ca un fel de lacrimă
cu efect de distonocalm
ca și cum ai sudui înciudat printre dinți
atunci când toate îți merg de-a-n-doaselea
iar alteori
ca un concert al păsărilor primăvara
sau vara
sau toamna
sau chiar și iarna câteodată
prea plin din prea plinul
sincerității
de care începuse să mi se facă așa
puțin rușine

(iar comparații fumate
și ce dacă?
nu mai vreau să mai scriu pentru istorie
ea nu face nimic pentru mine și pentru alții ca mine
nici măcar nu îmi ține de cald noaptea
și oricum
o fi sătulă și ea de atâtea aere
de superioritate
și de concursuri de culturism
poematic)

așa că
lăsați-mă fraților
să scriu pentru că am ceva de dăruit
din mine
nu pentru că următorul pas ar trebui să fie
în vitrina vreunui muzeu din ăla
d-al curentelor literare împăiate
de altfel
nici nu cred că mi-ar sta bine prin vreun manual
n-am aspect comercial

(păcatele mele
ce-or fi alea curente literare?
că pe mine cred că mă trase unul pe sub ușă
aseara
mama lor de termopane turcești!)

lăsați-mă doar
să scriu
banal
mediocru
manierist
(asta ce o mai însemna oare?)
și dacă e să mă înjurați pentru asta
măcar înjurați-mă
într-o limbă pe care să o pricep
și eu