Călătoreau niște cruci cu focul în gură
Peste apa supărată de liniște
Noapte, bărzăunul flașnetar
A oprit manivela în barba de patriarh
Prea multe nimicuri
În jocul de-a frumusețea nimănui
Copacii visau sărutări delirante
Prin cerul tăcerii se auzea trecând
Colecția de sfinți ai uitării.