Primele cuvinte, dorințele tale
Încătușate.

Caii albi tropotind voioși
Printre faliile sufletului meu
De parcă într-adevăr
Nu ar fi fi fost
Nici un pericol atunci,
Coame în răsăritul pământului tău
Până pe sub aștrii
Sfidând fericirea,
Plecați-mi genunchii
ÃŽnaintea polilor,
Sărmane poduri spre absurd
Capete străin îmbrățișate
Spre mirarea și moartea ideilor
De pe cea din urmă treaptă.