Când cuvintele tac,
Când tăcerea stăpânește gândul,
Când visul înfruntă realitatea
Alerg spre tine, iubire.

Când cuvintele tac,
Când sufletul suspină,
Apropie-te de mine
Și mângâie-mă,
Uită că te-am făcut să plângi!

Când tăcerea-mi stăpânește gândul
Fă un pas în spate
Și râzi, râzi, râzi…
Dăruiește-mi râsul tău cristalin
Ce ajunge dincolo de scutul tăcerii.

Când visul înfruntă realitatea
Lasă-mi fruntea să se-odihnească
La pieptu-ți ce m-a alinat de-atâtea ori!
Primește-mi iubirea și vino în vis,

ÃŽn visul meu,
În visul în care eu cred,
Acel vis în care fericirea
Nu-i un concept filosofic;
E visul în care vreau să trăim împreună.

Vreau să te reîntâlnesc,
Să fac zilele de odinioară
Să răsune ca un ecou ce-a trecut,
Ca un ecou ce va fi,
Un ecou ce va dăinui.