Ardea în trup cuvântul tău de silă,
Lucirea-n ochi de pizmă și mânie.
Privirea mea, un puf de păpădie
Călcat în trap bezmetic, fără milă.

Pulsează-n vene spaima ce îmbie
La scufundări în gestica ostilă.
Mă prind de piept cu patima debilă,
Să ies curat și-ntreg din colivie.

Până să-nfrâng durerile cu bine,
Mă smulgi din nou, sălbatic și deplin.
În searbăd chin de a fugi-mi revine

Nădejdea mea de tihnă și senin.
Încerc timid să-nving ceva din tine,
Dar sunt mutat mereu în alt destin.






18 mai 2004