am aprins candela de la tine ți-am simțit brațele buzele
tu de unde știai că am programare la moarte
și îmi stă în prag ultima clipă
ca un surâs
gata să se spargă într-un râs de secole

tu întotdeauna știi despre mine
totul
numai arborii sângelui meu nu înțeleg
care le e casa

nu pleca
tu doar ești răbdător
lasă-mă să hoinăresc printre îndoieli și îndoieli
până cad în tine

acolo unde uitarea de sine înseamnă mai mult
decât o moarte de om

23.01.05