îmi e viața râu despletind o pădure sfântă
pravălindu-se în prăpăstii și mânăstiri de știume
ori mangâind pietrele într-o liturghie a liniștii
demoni ciudați închipuind fermecate silfide
mă despart în două albii răsfirate spre poli
se întâmplă să curg spre izvoare
purtat de Buraq într-o lume de crini
Jibra'il ridicând vălul iubirii pe chipuri uitate
sau să-mi uit dorul de matcă în câte o deltă
locuită de păsări străine ce nu mai știu limba zborului
odihnindu-mi rătăcirea lângă purtătorul de sabie
(aici izvoarele se plimbă desculțe prin iarbă
clipocind ori jucându-se cu greierii în bălți)

mi-a fost viata o bucurie a darului
multumire celui vechi de zile
binecuvântat fie numele Lui

acum
în vremea ispitei mele
mă privesc printr-o mie de ochi limpezi
Izra'il ridicându-mi apele în zbor vertical
spre un tărâm fără oameni




Fotografia apartine domnului Narcis Virgiliu