Ploua-n mine
Cu lacrimi de sange
Si e o clipa in mine
Cand vreau sa traiesc
Asa cum as muri:
Profund,plenar
Ca-n prima zi,
Tarandu-ma pana la o margine
Ca apoi sa ma regasesc.

As vrea sa ma spanzur,
Sa scap de lanturile acestea grele...
Caci inaintea vietii si a mortii
Toti suntem nimic.
Si e un dor in mine
Care ma mistuie
Inainte de a fi pierduta
In mintea tuturor.

Nu stiu de ce,
Dar imi vine sa plang
Ca apoi sa ma regasesc.
Or fi lacrimile mele
Sau poate stropii grei de ploaie?...

Funia-mi e prea scurta...
Oare de ce nu-mi ajunge Doamne?
Cati metri de funie ii trebuie uneia ca mine?

"Vreau sa mor!"imi spune sufletul ranit.
"Trebuie sa traiesti!"-ecoul la rasarit,
Iar trupu-mi s-a stins
Spre asfintit.

Si totul zace-ntr-un cavou:
Lacrimi,flori,noroi
Si plansetele a doi ingeri goi
Cu aripi mari si pasi greoi.

N-au tras clopotele ...
Sa nu fi aflat nimeni nimic?...
Sau poate am fost o vedenie,
O naluca in mintea unui aiurit?!...
Chiar si asa...Nimeni nu simte nimic!?...