Sunt o trestie picurândă,
sunt un plop nimicit de furtună
si o aripa de vânt fără nume

Dorm printre unghere moarte,
mă hrănesc dimineața cu șoapte,
veghez o poezie zi și noapte

Tremur cand te ascult,
plâng din unduirea-mi deșarta
și zdrobesc patimi de zei

Mă acopăr și tac...frunzele-mi tacere sunt, iar lacrima-izvor de faptă