stăpân pe o rocă a nisipurilor moarte
nediamante pe veci rămase
din păcatul omorului săvârșit pentru picătura de apă
marea s-a retras într-o altă matcă
fierb celulele Morganei cazută-n deliru-i
într-un ulcior sfărâmat
amprenta c-a fost
și-n dune cascade pulsează în schelete uscate demult

oprește-te soare dincolo de împărăția uscată
lasă-mi oglinda vieții s-o sorb
prin mine vor trece vieți de altădată
și cântul e mut și plânsul e orb

el poarta grija răcorii din rocă
sub umbră-și grijește plăpândul destin
nu-i vreme să cânte nu-i vreme să tacă
căci setea-i de versuri și setea-i un chin

nisipurile nasc prin urme de șarpe
- ori unde-și îmbracă și-și leapădă pielea?
gândul pătrunde dincolo de răcorile oazei
și noaptea scutură prafuri fierbinți de stele
Morgana își naște copilul fosil
sub un cactus stăpânul își caută mângâierea
arse răni
furtuni de nisip șterg cicatrici

stăpânul de rocă devine nisip