sistemul meu solar a fost bruiat iremediabil,
de tine, venusiana mea cu ochii pământii.
prin terestrialele-ți radiații trimise,
mi-ai dereglat cei doi sateliți ai inimii
de marțian îndrăgostit.

lasă-mă să atârn pe pieptu-ți
un mărțișor turnat în piele neptuniană,
luat de la Mercur(ialul) galactic,
aflat la 3 ani lumină depărtare de tine.

și poate, dacă avem noroc de vreme bună,
vom face și o călătorie în Plutontown –
planeta aceea minusculă pe care
o visai în diminețile tale rotunde.

jupiter ne va fi călăuză,
când vom gravita în invizibile găuri negre,
îmbrățișați ca după lungi nopți polare.
ne vom împodobi degetele cu inele saturniene,
suflate in aur alb, din coadă de comete.

vom alinta stelele,vom mângâia luna pe creștet,
odată ajunși pe a șaptea planetă de la soare,
uranusul de un albastru înnebunitor,
de unde îți simți zborul imponderabil…

lasă-mă să gravitez confuz în jurul axei tale,
și apoi, să-ți explorez nebuloasa galaxie
cu radiotelescoapele mele.