obsesive morminte încastrate în gheață îmi tac sistematic sub pași
rar desfăcându-se în rugăciuni întrerupte de umbre
vorbe sfâșiate sub gene tremură salin
impar adăpându-mi rutina
ca cioburi stinghere de lacrimi


mimez circular rostuirea surâsului
cândva îi știam pe rost alfabetul
dar nu mai cânt nimănui de iubire
nu mai spun nimănui adăpat de furtuni adevărul
doar îmi caut în liniște ploaia


imprevizibil cerul
îmi umblă deszăpezit prin grădini suspendate în îngeri
prematur drumul se rupe aiurea
în linii continuu frânte de nemișcarea cuvintelor

ce palide coperți de gânduri mă leagănă
resemnarea tăcerilor se naște doar prin cezariană