e lumea vazuta de sus, de la un alt nivel,
mai aproape de zei, de zeul soare,
e lumea in care eu sunt o gradina suspendata,
iar tu un cer boltit fara coloane, din care
cobori atata dezmat intre flori
sa se iubeasca prin pori vegetali,
un sex vegetal, obscen, dar incantator.


e lumea mansardei, lumea lui Eliade,
lumea rafturilor triate-n poeti de azi, de ieri
lumea de peste capetele semenilor, in care
se zbat naturi moarte, naturi vi,
e lumea ce n-o vezi, dar ti-o oferi oficial,
mansarda lumii la jumatate de pamant.


azi, noi sa urcam mai sus decat e dat,
sa ne detasam de lucruri, incet, imprevizibil
sa inaltam mansarde, sa inaltam lumi
sa construim adolescente mioape,
prin putregaiul lucrurilor sa ne cersim lumina.


azi, lumea e vazuta de sus
cu cate-un metru tras din timp.