toti au murit.
a murit donia Antonia, ragusita, care facea
piine ieftina in oras.

a murit preotul Santiago, cel caruia-i placea
sa-l salute tinerii si fetele, raspunzindu-le
tuturor, fara deosebire : "buna ziua, Iosif! bu-
na ziua, Maria!"

a murit tinara aceea blonda, Carlota, lasind un
copilas de citeava luni, care a murit dupa aceea
la opt zile dupa mama lui.

a murit matusa Albina, care stia sa cinte
atit de frumos despre vremuri apuse si moste-
nite, in timp ce cosea in coridor, pentru Isidora,
slujnica din nastere, preacinstita femeie.

a murit un batrin chior, al carui nume nu mi-l
aduc aminte, dar care dormea la soarele dimi-
netii, rezemat de usa tinichigiului din colt.

a murit Fulger, ciinele cit mine de inalt, ra-
nit de un glont al nu se stie cui.

a murit Lucas, cumnatul meu, cel de care-mi a-
mintesc cind ploua si pe care nu-l pot inlocui
cu nimeni.

a murit mama in revolverul meu, in pumnii
mei sora si fratele in matele mele in-
singerate, toti trei legati prin aceeasi trista
tristete, in lunile de august, an dupa an.

a murit cintaretul Mendez, inalt si foarte beat,
cel care scotea din clarinet melancolii intregi,
facind sa doarma gainile din cartierul meu mai
inainte de apusul soarelui.

a murit eternitatea mea si stau s-o priveghez.