Demonstrasem că alef nu-i alef
așa cum sperau puțini filozofi
cifre minuscule încifrau descifrau
mi-a fost dat un fief de ascunse izvoare
merita pesemne timpul pierdut
printre munții de semne
să nu dispar liniștit la culcare
ochiul meu avea o mie de iriși
convergența uniformă curgea
picuri picuri
mâini încordate am închis în trei plicuri
și le-am trimis
ca pe o singură piesă de succes
la aceeași adresă

Președintele demonstrației mondiale era ocupat
sau poate prea mândru și demn
nu mi-a dat nici atunci nici acum nici un semn
doar singur aveam să descopăr o nenorocită eroare
în singura mea noapte de însingurare
de la nord mai la nord prea adânc
operasem o axiomă pe cord

O neliniște aripa una mi-a sfâșiat
prin creștet zvâcneau miliarde de fluturi rebeli
cu o răcoare perfidă de aburi cerberi
ce păcat vai ce păcat că nu a fost într-o vineri
să fi putut îndrepta din greșeli
Orthos m-a trimis într-un fel de exil motivat
dintr-o lungă anamneză ecuația mea
avea un semn mutilat dar cu toate acestea
o zi am fost o celebră ipoteză

Nu așa mi-am dorit încheierea
acum rătăcesc precum un Tagore resemnat
atât de vinovat de-atâtea treceri cu vederea