Mi-a pus capăt zilelor
Speranțelor de mai demult
Răsuflărilor ascunse în cearceaf
Foilor umplute cu suspine
Nopților liniștite
Zilelor tăcute de duminică
Bătăilor inimii
Și munților nestrăbătuți
Mi-a distrus visele diurne
Străzile pline de speranță
Cărările de munte
Zilele fără de întuneric
Cuvintele fără sens
Și grădinile înflorite
A făcut culorile să dispară
Tristețea să pară eternă
Și apa să pară adâncă
Visele mi-au dispărut
ÃŽn zorii acelei zile
Și nu s-au mai întors
De atunci
Aștept alt suflet
Să semene cu ce am sperat
Aștept alt întuneric
Să culeagă ce am semănat
Și sunt singură sub apăsarea ta
Și singură sub liniștea mea
O duminică veșnică
ÃŽn ziua de luni