Seara aceasta are numele tau si e poezie
curand, mult mai limpede, si ardere,
sfesnicele viselor le tinem in palme acum
sa ne cada lacrima cu susur de mama plangand .
oare-ar putea dorul sa doara, cum e departarea
si cum se sting visele in poala diminetii ?

Nu plange, seara aceasta iti este dedicata
cu toate implinirile si risipele ei,
colaps de vesnicie penetrandu-ti ritmurile,
priveste, te-ai nascut fluture din aripi de inger
stiu, cauti ardere, lumina cu gust ireal
acolo vrei sa-ti nasti tainele, unde umbrele
calauzesc ceea ce muritorii numesc pasiune,
cade ritmul in forma de copil ce se roaga
peste palmele zilei si nu mai e decat o zbatere
pana la desfacerea ta in iubire, acolo
unde ieri ai uitat sa privesti cu ochii deschisi,
in cercul cu centrul pretutindeni si raza infinita
acolo clipa e vers, secunda-i pierduta
iar tu, evantai !

era sa uit: lacrima ce te-neaca,
e doar fragment din visul
ce-mpletea seara in busuioc
mirosind a tine, iarta-ma !