Simt cum mă sting încet,
ÃŽn serile colorate cu un peisaj mut,
Îmi țipă retina subtil,
Sufletu-mi se scurge peste nud,
Îmi mângâie coapsa și gamba
Și se pierde...se face pământ;

Bântuită de lumina spectrală,
Sunt ostatic între patru pereți,
Pustie de sentimente și haine,
ÃŽmi reneg ideile seci
Și regretul umil că mai vine un mâine
Și-o s-adorm pe perne străine și reci.