La ce ora oare, ai venit pe lume ?
Ca un singur val pe oceanu-n spume,
Tu, omule mic; tu, omule munte,
Ca un pescarus pe un vas, pe-o punte,
Ca o ploaie calda intr-o zi de vara
Sau ca frunza moarta in padurea rara!
Ti-amintesti ce mic, blajin erai, plapand si moale,
Atunci, in prima zi din restul vietii tale?
Privesti pasiv si calm acum toate acestea
Caci cu intelepciune ti-ai incheiat povestea;
Si uiti de pasiunea adanca ce-o traiai,
Tanar si confuz, atunci cand tu erai!
Strain, te uiti si vezi doar case ruginite
In jurul tau acum, doar minti imbatranite,
Si pumnii cu gramada i-ai da, dar nu mai poti,
Esti vasul fara panze sau carul fara roti.
Din pescarusul alb, subtire si usor,
Ai devenit un vultur cu greutate in zbor,
Ce a ajuns sa spere la un ultim drum,
Spre locul cel curat si nu spre cel cu scrum,
Spre stelele de-argint si soarele de aur,
Spre raiul luminos, al sfintilor tezaur!
Eu, omule, ma intreb cu o tristete anume:
La ce ora oare, vei pleca din lume ?