La poarta dragostei nostre
Vegheaza ingeri cu vesminte sfasiate.
I-am vazut nu demult
Incercand sa razbata
Printre lianele unei paduri
Nascute din ura.
Dar nu au reusit…
Sangele li se prelingea
Pe maini,
Pe trup,
Pe picioarele goale…
Ei nu se opreau
Incercand sa ajunga la liman
Unde era caldura si lumina.
Vesmintele lor albe erau rosii
De sange..
Plangeau,
Iar lacrimile le cadeau
Pe rani
Spalandu-le.
Si mi-au murdarit
Fericirea.